|
PSIHONEUROIMUNOLOGIA CANCERULUI
CADRUL GENERAL - TEORETIC
Termenul de PNI a fost introdus in 1975 de dr. ROBERT ADER, profesor de medicina comportamentala si psihosociala la Universitatea Rochester din New York. Dr. ADER sustine ca exista o legatura intre felul in care gandim, starea de sanatate si capacitatea noastra de a ne vindeca singuri. In particular, aceasta idee s-a nascut in cadrul unui studiu condus de ADER si colab. despre conditionarea clasica a sistemului imun. Experimentul a constat in hranirea soarecilor cu zaharina si administrarea simultana a unui drog ce producea o iritatie gastrica. Datorita asocierii, soarecii au invatat sa refuze zaharina. Un alt efect aditional al drogului folosit era cel al imunosupresiei. Cand nu s-a mai administrat drogul ptr. evitarea iritatiei dureroase, dr. ADER a observat ca un nr. crescut de soareci injectati initial,au murit la simpla administrare a zaharinei. Concluzia a fost ca succesul conditionarii a fost atat de mare, incat zaharina singura a produs suficienta imunosupresie incat sa omoare soarecii. Deci, este posibil ca atunci cand organismul este supus stressului fizic sau psihic sa existe o legatura intre minte si corp. Altfel spus, daca o persoana are o stare depresiva poate sa apara o letargie sau alte tulburari specifice; daca se pune diagnosticul unei boli grave –cancer de ex.-, va aparea o stare mentala negativa. Conditionarea sistemului imun prin procese mentale realizeaza deci o conexiune intre cele doua. O perspectiva si o atitudine pozitiva asupra bolii si vietii in general pot ajuta bolnavul sa lupte cu boala, constituind un supliment valabil al tratamentului conventional.
PNI este deci stiinta ce investigheaza legaturile bidirectionale intre factorii psihologici si fiecare dintre sistemele: nervos, endocrin si imun si implicatiile acestora in starea de sanatate.
Legatura intre creier si SI (sistemul imun) se face prin doua cai: SNAutonom si calea hipotalamo-hipofizo-medulosuprarenala, ambele cai furnizand molecule biologic active, capabile sa interactioneze cu celulele SI. SI are rol in apararea organismului, previne auto-distrugerea, identifica si inlatura celulele mutante ce pot dezvolta un cancer. Celulele SI, leucocitele, se divid in 3 clase: limfocite, monocite si granulocite (neutrofile, eosinofile, basofile), fiecare cu functii specifice. Limfocitele se divid in celule B (derivate din maduva spinarii) si celule T(timice): Thelper, Tsupresoare/citotoxice si NK. Celulele B produc anticorpi-imunoglobulinele si au rol in apararea antibacteriana- antiinfectioasa, fiind raspunzatoare de raspunsul imun umoral (RIU). Celulele T-h stimuleaza activitatea imunologica, Ts realizeaza o reglare joasa a raspunsului imun( RI), iar NK (natural killer) sunt o clasa speciala de celule citotoxice, constituind prima linie de aparare antivirala si antitumorala (adica nu trebuie sa invete printr-o expunere initiala sau sa fie programate). Celulele B sunt influentate de celulele T si de macrofage, acestea din urma apartinand SIC (SI celular)si produc substante mesagere( citokine, limfokine si monokine) ce influenteaza alte celule imune. Eliberarea citokinelor prin activarea celulelor imune, alaturi de rolul lor in reglarea interactiunilor celulare , este una din caile prin care SI comunica cu SN si apoi influenteaza comportamentul. Administrarea centrala si periferica a citokinelor influenteaza febra, somnul, obiceiurile alimentare, locomotia, comportamentul si starea, dispozita individului (de ex. tratamentul cu interferon are efecte psihologice si psihiatrice). O celula tumorala poate fi atacata de macrofage dupa ce a fost acoperita cu anticorpi sau poate fi distrusa direct prin celulele NK. Reglarea SI este facuta, in parte, prin intermediul neuropeptidelor( NP) secretate de creier, sistemul imun si celulele nervoase in diferite organe. Ariile cerebrale care regleaza raspunsul emotinal (hipotalamusul si sistemul limbic, mai ales) sunt bogate in receptori ptr. NP. Pe de alta parte, creierul contine centrii receptori ptr. mesagerii produsi de SI (limfokine, interleukine). Acestia permit printr-o retea bidirectionala de comunicare legatura cu creierul, SI si alte sisteme potentiale, intretinand o cale prin care reactiile emotionale pot afecta capacitatea de aparare a organismului (CANDICE PERT) sugerand ca emotiile si starea de sanatate sunt profund interconectate. PERT sustine ca NP aduc, probabil, solutii ptr. fiecare problema medicala. Rolul NP este f.important, ele fiind numite “dirijorii orchestrei imune” (MORLEY, KAY, SOLOMON, PLOTNIKOFF, 1987).
Toate procesele imunoreglatoare apar intr-un mediu neuro-endocrin influentat de perceptia individuala si de factorii de mediu. Limfocitele au receptori ptr.diferiti hormoni si NP ( acetilcolina, factorul eliberarii corticotropinei-CRF, opioide endogene-endorfine) astfel ca interactiunile celulare care mediaza RIU si RIC pot fi modelate de mediul neuroendocrin in care se produce RI. Balanta se pastreaza atat timp cat functionarea SI este optima. Deficitul SI poate creste susceptibilitatea organismului la infectie, la boli autoimune prin distrugerea celulelor self sau poate permite celulelor mutante sa se divida si sa devina maligne. O serie de cercetari au aratat ca exista o legatura chimica inextrcabila intre emotiile noastre , inclusiv evenimentele stressante (bune si rele), si reglarea sistemelor endocrin si imun prin SNC. Aceste cercetari subliniaza importanta exprimarii propriilor emotii intr-o maniera potrivita. Cand emotiile negative puternice genereaza frica, manie sau furie si acestea nu sunt exprimate adecvat, raspunsul natural al organismului este prin sistemul nervos simpatic (CANON) si prin sindromul “fight or flight”(SELYE). Evenimentul stressant va duce la descarcarea de adrenalina crescuta si aceasta poate da scaderea imunitatii si cresterea susceptibilitatii la boala.
INFLUENTEAZA FACTORII PSIHOSOCIALI EVOLUTIA CANCERULUI ?
Dupa unii cercetatori, factori psihologici ca: atitudinea fata de boala, expunerea crescuta la stress, dispozitia, suportul social si un anumit tip de personalitate pot fi implicati in evolutia cancerului. Unele studii se bazeaza pe descrierea personalitatii, situatii si evenimente stressante din viata bolnavilor de cancer, comparativ cu oamenii sanatosi. Alte studii implica masurarea unor variabile biologice ca de ex. funcionarea sistemului imun si secretia hormonala, acestea putand media legatura intre minte si corp –domeniu ce apartine PNI.
SOLOMON (1985) a propus mai multe ipoteze privind legatura intre SI si SN, fiecare ipoteza fiind supusa cercetarii stiintifice. De ex. o ipoteza sustine ca:”stilul de a face fata si trasaturile de personalitate pot influenta susceptibilitatea sistemului imun la evenimentele externe, inclusiv reactiile la aceste evenimente”. In sustinerea acestei ipoteze, un nr. de studii pe pacientii de cancer, releva trasaturi de personalitate similare cu cele ale pacientilor cu boli autoimune; multe din aceste trasaturi exemplifica alexitimia –inabilitatea exprimarii sentimentelor prin cuvinte- care este tipica multor persoane inclinate psihologic catre boli psihice. SOLOMON (1990) a sugerat ca termenul de tendinta imunosupresoare este mai adecvat decat cel de tendinta canceroasa sau chiar de tendinta autoimuna. El sustine ca persoanele cu tendinta la imunosupresie sunt diferite de cele cu risc ptr. afectiuni coronariene sau alte boli majore, sustinand ca au anumite trasaturi de personalitate caracteristice: sunt introverte, tacute in general, constiincioase, demne de incredere, isi neaga (reprima emotiile negative): furia, resentimentele, ostilitatea sau agresivitatea; sunt dragute, amabile, isi fac griji ca sa placa, se conformeaza usor, pun nevoile altora inaintea celor proprii, refuza sa se planga de ceva, putere de sacrificiu mare, sensibie la critica, incapatanate, distante, superactive, rigide, controlate, fac efort sa fie independente, venind in contradictie cu ele insele, caci sunt foarte dependente de altii. Acest profil a fost numit tipul C de personalitate si este frecvent intalnit la bolnavii de cancer.
TEMSHOK & Co au facut un studiu in care s-au examinat factorii psihologici in relatie cu un nr. crescut de modificari imunologice in melanomul malign cutanat. Conform acestui studiu, tipul C de personalitate (cu suprimarea emotiilor) se asociaza cu scaderea apararii imunlogice in cancer si cu prognosticul prost. Masurarea tipului C de personalitate s-a facut printr-un interviu structurat prin care subiectii au fost rugati sa descrie evenimentele recente in timpul carora au experimentat emotii specifice. Interviurile au fost raportate in termeni de reactii emotionale, comportamentale, fizice si cognitive la evenimente. S-a gasit intr-adevar ca suprimarea emotiilor a fost asociata cu o mai rapida mitoza tumorala si o infiltrare saraca a limfocitelor la sediul cancerului si cu o mai crescuta proliferare tumorala –toti indicatori ai unui prognostic prost in melanomul malign cutanat.
Dispozitia (starea de spirit) –cateva studii raporteaza o rata mai crescuta a cancerului la persoanele depresive. Depresia “prodromala ” a fost descrisa ca o manifestare timpurie a cancerului, mai ales a celui pancreatic. Nu este inca foarte clar daca aceasta nu este doar o asociere intamplatoare sau care din ele (cancerul sau depresia) apare prima. O teorie ar fi ca deficienta imuna asociata cu depresia ar permite unui cancer latent sa creasca mai rapid, iar alta teorie sustine ca depresia ar fi rezultatul cancerului ca urmare a dereglarilor neurochimice. Simptomele depresiei sunt oricum greu de diferentiat de cele ale cancerului in sine. Totusi s-a constatat ca pacientii cancerosi la care depresia n-a aparut au o rata de viata mai buna.
Depresia clinica este asociata cu un nr. crescut de neutrofile circulante si cu scaderea nr. de celule NK, limfocite T si B si celule T citotoxice sau supresoare si T helper; de asemenea scade activitatea celulelor NK si raspunsul limfoproliferativ la stimularea mitogena. Functionarea celulelor B este de asemenea afectata-de ex. pacientii depresivi au titruri crescute de anticorpi la herpes virus simplex si citomegalovirus comparativ cu cei spitalizati sau sanatosi. Manifestarea depresiei (lipsa de placere, de bucurie, sensibilitate dureroasa) poate fi legata de asemenea de scaderea activitatii functionale a NP opioide endogene- mediata prin catecolamine:adrenalina, noradrenalina, dopamina. Pe de alta parte exista mecanisme PNE (psihoneuroendocrine) prin care stimulul placebo poate reduce depresia si senzitivitatea dureroasa prin activarea endorfinelor ca mecanism chimic primar. (WICKRAMASEKERA). Deficitul SI permite celulelor mutante sa se divida si sa devina maligne –vine in acord cu teoria ca depresia ar permite unui cancer latent sa evolueze mai rapid.
Evenimentele stressante din timpul vietii ca de ex. . separarea si divortul, decesul unui membru al familiei, sau al unei rude apropiate (raspunsul afectiv la ele) pot creste susceptibilitatea ptr. cancer in sensul ca apar schimbari in IU si IC in urma unei psihotraume. Stressul se asociaza cu scaderea raspunsului mitogenic, a activitatii celulelor NK, a ly Th si a producerii de inteferon; activeaza axa hipotalamo-hipofizo-medulosuprarenala, creste nivelul glucocorticoizilor circulanti, se asociaza cu tulburari imunologice si cresc susceptibilitatea la infectii si cancer. Peptidele opioide si catecolaminele, sub influena hipotalamo- hipofizara, sunt de asemenea parte a raspunsuli la stress si exercita efecte imunomodulatorii.
HANS SELYE (1950) defineste sindromul adaptarii generalizate conform caruia un stress initial, cu intensitate scazuta, este normal si nevatamator, un stress mai crescut poate deveni vatamator iar situatiile severe, prelungite si incontrolabile ale distressului psihologic pot conduce la boala.
BORYSENKO sugereaza ca evenimentele stressante prin ele insele nu sunt obligatoriu legate de imunosupresie, dar ca stressul aparut ca urmare a bolii poate fi definit ca perceptia unei amenintari fizice sau psihice cuplat cu ideea ca raspunsurile disponibile ale organismului sunt neadecvate ptr. a face fata situatiei.
Suportul social (familie, terapii si consiliere) creste speranta de viata si prognosticul asupra bolii.
REYNOLDS & KAPLAN (1990) au studiat rolul relatiilor sociale in aparitia si evolutia cancerului.Ei au examinat incidenta si mortalitatea pe 6848 adulti diagnosticati de cancer pe o perioada de 17 ani in California, Alemanda County, legate de cateva aspecte ale vietii sociale. Ptr. barbati, studiul nu a relevat ceva semnificativ. Ptr.femei, izolarea sociala, putinele contacte cu rude sau prieteni a fost un predictor important ptr. cancer, indiferent de localizarea si natura lui, la aceste persoane constatandu-se si o crestere a hormonilor legati de cancer (de ex. hormoni sexuali, corticosuprarenalieni ).
Atitudinea fata de boala- cea mai buna prognoza este ptr. pacientii cu spirit luptator si cea mai scazuta ptr. cei neajutorati, anxiosi si fara speranta. ROBERT COUSINS, 1989, in cartea sa “Head first: The biology of hope” relateaza: Dr. GEORGE SOLOMON, unul din pionierii PNI, mi-a povestit despre unul din profesorii sai de la Harvard. Cuprins de cancer, cu leziuni in cap, plamani si ficat, profesorul isi continua cursurile si isi incuraja prietenii constienti de prognosticul fatal dat de specialisti. “Era emotionant sa vezi ce spirit luptator avea -spune dr. SOLMON. Cel mai important lucru pe care l-am invatat de la el nu venea din cursurile lui ci din propria lui experienta si exemplu. A invins in ciuda tuturor argumentelor- a predictiilor date de specialisti si a rapoartelor bazate pe o tehnologie sofisticata. Acest gen de lucruri nu se intampla prea des, dar este un fapt cand se intampla si este cel mai important lucru pe care il poate invata un student.” Un alt ex. legat de celalat aspect al atitudinii fata de boala (anxietate, lipsa sperantei): Barbat de 62 ani, diagnosticat cu un cancer incipient operabil, a decedat de atac de cord datorita lipsei de speranta si a fricii.
Factorii psihologici ca emotiile , expectatiile si credintele pacientului dar si ale medicului (asa cum influenteaza ele pacientul) pot influenta sistemul imun si au un efect crescut asupra rezultatului bolii. PNI demonstreaza deci ca stressul si depresia de ex. pot supresa activitatea limfocitara, asa cum am aratat mai sus.
REMISIA SPONTANA –INTRE STIINTA SI MIRACOL
Cu ajutorul PNI putem intelege ce se intampla in remisia spontana (RS). Cercetarile indica faptul ca procesele mentale, ca de ex. tehnicile de imagerie mentala pozitiva –de ex. vizualizarea celulelor sanatoase atacand si distrugand celulele canceroase-poate stimula SI ptr.a se apara si a lupta mai bine contra cancerului.
ACHTERBERG & LAWLIS (1979) realizeaza “Testul imaginii bolii”, cerand pacientului sa-si deseneze imaginea bolii, a SI si a tratamentului curent. Imaginilor li s-au dat scoruri de la 1 la 5 pe o scala de 14 dimensiuni, ca de ex.: nivelul activitatii, simbolism, vivacitate, frecventa imaginii pozitive. Scorul total la acest test a fost gasit ca predictor al gradului de vorbire clara la cei cu laringectomie si al calitatii reabilitarii la cei cu masectomie. Scorul prezice statutul de cancer cu o precizie de 93% ptr. cei in remisie totala dupa cancer si de 100% precizie ptr. cei decedati sau cu inrautatirea rapida in urmatoarele 2 luni. Pacientii care au avut o noua crestere a tumorii cel mai frecvent au desenat celulele canceroase mari, dure, obiecte impregnabile –de ex. submarine, homari, crabi, scorpioni,- melcii , limacsii fiind legati de o prognoza mai buna. Simbolurile negative ptr. leucocite au fost fulgi de nea, nori si in mod similar obiecte slabe si amorfe, iar cele pozitive au fost cavaleri, vikingi si figuri religioase.
Legatura intre SI si minte este mediata de NP- asa cum am aratat mai sus-mesageri care fac SI fie sa actioneze fie sa nu actioneze, componentele SI (nodulii limfatici, splina, timusul) primind inervatii direct de la SNC care influenteaza direct SI. Conditionarea clasica demonstreaza rolul direct al sistemului nervos (SN) in vindecarea organismului.
ROBERT ADER, PhD, profesor de medicina psihosociala la Universitatea din Rochester, care conduce un astfel de studiu al conditionarii imune la soareci (antrenati sa-si supreseze propriile celue NK), crede ca si oamenii pot fi conditionati intr-o maniera similara. “Cu un asa antrenament, intr-o buna zi vom putea mima efectul drogurilor imunosupresoare si intarzia debutul diverselor boli autoimune.-“ ADER
Cu toate ca cercetatorii privesc legatura minte –corp ca un puternic factor in remisia spontana cateva cazuri de RS pot fi strict biologice.
De ex, RON HERBERMAN, MD, director la Pittsburgh Cancer Institute, a observat de-a lungul anilor ca pacientii cu transplant de organ in antecedente fac des cancere datorita tratamentelor cu imunosupresoare date ptr. a impiedica respingerea noilor organe. Cand doza de imunosupresoare a fost scazuta la ½, tumorile au scazut in 50% din cazuri. O alta legatura biologica comuna in cazuri de RS este ca adesea acesti pacienti au avut o infectie bacteriana inainte de RS (prima nota de acest gen s-a facut in1890).
In 1973 OLD a izolat la soarece o proteina ce distrugea celulele tumorale fara a leza pe cele normale si care a fost numita factor necrozant al tumorii (TNF). Dar infectiile bacteriene nu sunt singurele care influenteaza producerea TNF; OLD sustine ca aceasta are loc si daca se administreza placebo , punctand inca o data legatura puternica dintre minte si imunitate.
Clasicul si bine documentatul exemplu al puterii mintii in promovarea vindecarii organismului este efectul placebo (EP), conform caruia credinta bolnavului ca tratamentul este eficace, face ca fiecare gand pozitiv sa fie la fel de puternic precum medicatia sau interventia chirurgicala. EP a fost implicat in multe RS si este considerat a fi cauza multor miracole ca cele din Lourdes, de ex. Comisia Medicala Internationala din Lourdes, compusa din 25 de medici chirurgi si cercetatori din 9 tari, se reuneste in fiecare an la Paris ptr. a diferentia intre miracole, RS si impostori. Ptr. ca o vindecare sa fie acceptata ca miracol de comisie trebuie sa nu fi existat un tratament medical anterior al bolii respective, iar vindecarea sa vina in contradictie cu observatia si cunoasterea medicala actuala. RS nu e calificata ca miracol in Lourdes. Din cele 6000 de vindecari reclamate in Lourdes din 1860 pana in 1989, doar 65 au fost recunoscute a fi miracole de catre comisie. Ptr. alte multe experiente vindecatoare povestite de pelerini, probabil ca a fost vorba de puterea vindecatoare a propriilor corpuri activata de o puternica credinta care i-a facut bine din nou.
Studiile facute la pacientii cu cancere au aratat ca 35% din ei si-au imbunatatit starea generala dupa ce au primit placebo- o substanta inerta despre care ei credeau ca e medicament . In unele studii facute in caz de chimioterapie ptr. cancer, la 30% din pacienti le-a cazut parul ptr. ca ei credeau ca acesta ste efectul tratamentului. Un ex. mai dramatic este ceea ce antropologistii numesc “moarte vodoo” – un shaman, de ex., arata unui sef de trib pe care s-a suparat un “os al mortii” si in cateva zile seful moare ptr. ca el a crezut ca acel os il va omori.
BERNIE SIEGEL, MD, chirug pensionat si un renume in miscarea PNI, sustine ca echivalentul vestic al “osului mortii” sunt cuvintele adresate de medic pacientului atunci cand ii spune ca are o boala incurabila si ii prezice cat mai are de trait . “Cea mai buna prescriptie medicala este DRAGOSTEA, PACEA si IERTAREA.” spune SIEGEL. Pacientul trebuie incurajat de medic, nu descurajat .
“Credintele imbolnavesc, credintele ucid, credintele vindeca” afirma ROBERT HAHN in cartea sa “Placebo: Teorie, Cercetare si Mecanism”. Uneori exista toate 3 in acelasi individ.
Intr-unul din cazurile de RS faimoase din 1950, unui barbat cu cancer avansat care nu mai raspundea la radioterapie, i s-a dat o doza experimentala de krebiozen, atunci considerat un medicament miraculos. Conform spuselor medicului sau uluit,”tumora s-a topit precum fulgii de nea pe o plita incinsa”. Cand ulterior omul a citit despre punerea la indoiala a eficacitatii krebiozenului ca tratament contra cancerului, tumora sa a recidivat. Medicul sau, plecand de la o banuiala, i-a dat placebo: i-a administrat bolnavului apa si i-a spus ca este forma imbunatatita a krebiozenului. Din nou, cancerul s-a retras. Cand Asociatia Medicala Americana a publicat ca krebiozenul este fara efect, pacientul si-a pierdut orice speranta si a murit in cateva zile.
Alte cazuri: cele vazute de mine in Fundeni: cancer gastric cu prindere hepatica si pancreatica –“Du-te acasa, te-am operat si ti-am scos tumora,o sa-ti fie bine” vine dupa aprox 1 an vindecat; Copil 7 ani cu retinoblastom , sta cu mama 1 an in manastiri, RS a tumorii. Daca speranta si cuvintele doctorului pot aduce vindecare, la fel de importante sunt gandurile si atitudinea fata de boala a pacientului.
JOAN BORYSENKO, PhD, psiholog in Massachusetssi autoare a cartii “Inteligenta corpului. Imbunatatirea mintii”, aminteste despre o pacienta cu o forma virulenta de cancer pulmonar, dar care a spus: “nu pot sa mor. Sunt singura si am 4 copii de crescut”. Acum, cand copiii ei au ajuns studenti reclama: “cred ca trebuie sa-mi gasesc un alt scop”.
Cuvintele incurajatoare si un spirit luptator au un rol important in raspunsul organismului la vindecare. La unele persoane, perspectiva mortii iminente, sustine MELANIE SIMONTON, psihoterapeut la Universitatea de Medicina din Arkansas, pare mai degraba o forta declansatoare a mecanismelor de lupta decat a renuntatii si a disperarii. SIMONTON, constienta prin munca ei cu imagerie mentala la cancerosi, spune ca a vazut oameni care refuzau sa moara. Ea citeaza cazul unei femei cu cancer cerebral ce a cuprins plamanii si gatul, care a avut o RS prin imagerie mentala si pe care a descris-o astfel :”avea un EU puternic si o putere emotionala ca a unui tanc blindat; era independenta, hotarata, neconventionala si puternic motivata ”.
Psihiatrul CHARLES WEINSTOCK, MD, director al Grupuli de Studiu ptr.Cancer Psihosomatic, New York, sustine ca cele mai izbitoare observatii legate de RS in cancer sunt evenimente personale cunoscute- de ex. schimbari favorabile in viata pacientului care preced scaderea tumorii. Unele din cazurile de RS publicate in revistele medicale au implicat de ex., catalizatori personali si psihologici ai RS, ca de ex.: reconcilierea dramatica cu o mama indelung dispretuitoare, nasterea unui nepot, invingerea unui obstacol in cariera si o conversatie religioasa (spovedanie).
Un caz citat este al unei femei de 52 ani cu cancer uterin difuzat spre intestine si care astepta sa moara in cateva saptamani. Cand “mult dispretuitul” sot a murit inaintea ei, a trait o recuperare rapida si completa.
O alta RS: un barbat de 32 ani a fost martor la planul tatalui sau de a omori o ruda apropiata. Crima s-a comis iar omul a devenit foarte speriat ca va trebui sa depuna marturie contra tatalui la tribunal. In aceasta perioada a dezvoltat si un cancer in gat. In sedinta de psihoterapie din pre-ziua operatiei de extirpare a tomorii, a avut un catarsis si a recunoscut intregul episod, descarcandu-si tensiunea. In urmatoarele 4 ore a reusit sa manance fara durere- prima oara in cursul acelei saptamani si in consecinta si-a anulat operatia. Dupa 4 zile, tumora a disparut complet. Acesti oameni –WEINSTOCK- gasesc brusc un sens al vietii si nu mai adopta o atitudine de neajutorare.
La Scoala de Medicina Standford s-a realizat un studiu pe femei cu cancer de san sub tratament medical standard. S-au utilizat doua grupe : primul supus psihoterapiei ptr. stimularea capacitatilor de a face fata, a increderii in sine si a expresivitatii proprii; al doilea -fara psihoterapie. Concluzii: cresterea timpului de supravietuire cu 35 luni la grupul 1 si cu 19 luni la grupul 2.
Factorii psihologici pot influenta negativ boala. Psihotraumele scad activitatea SI si cresc susceptibilitatea la boala; mai mult, un nr. crescut de cancerosi par a prezenta o multime de stari emotionale ce preced boala: suparari, reprimarea emotiilor negative (furie), tensiuni nerezolvate, sentimente legate de pierderea unei figuri parentale, probleme sexuale.
Un alt indicator al implicarii factorilor psihologici in RS vine de la persunalitatile multiple. Exista multe cazuri de acest fel in care problemele fizice- inclusiv dureri si chiar diabet-vin si pleaca de la o personalitate la alta. Mai mult, SI al lor arata schimbari dramatice de functionare odata cu trecerea de la o personalitate la alta, sugerand legatura minte- corp. Unele cercetari sustin ca starile de vindecare specifice care insotesc schimbarile de personalitate pot fi accesibile ptr. bolnavii obisnuiti prin sugestia hipnotica.
Utilizarea tratamentelor psihologice specifice (consiliere, relaxare, imagerie mentala , biofeedback, hipnoza, terapie cognitiv comportamentala, psihanaliza ) alaturi de tratamentul standard, pot imbunatati functia imuna prin ameliorarea distressului producator de imunosupresie (ex: modificarea reactivitatii pielii prin hipnoza- limfocitele devin mai responsive la stimularea antigenica). De asemenea, prin reprogamerea subconstientului, se pun in miscare resursele de vindecare ale organismului, se activeaza mai mult expectantele legate de viata si astfel pacientul isi poate stabili scopuri pe o perioada mai lunga.
Sa nu uitam cuvintele Mantuitorului: “Credinta ta te-a vindecat” sau :”daca ati avea credinta cat un bob de mustar ia-ti spune muntelui acestuia –misca-te- si el se va muta in mare”.
In ciuda multor eforturi, rolul factorilor psihologici in evolutia cancerului ramane neclar si controversat. Multi cercetatori sunt convinsi ca factorii psihologici joaca un rol important in dezvoltarea cancerului si ca suportul emotional pozitiv, invatarea de a face fata stressului si adoptarea atitudinii unui spirit luptator sunt esentiale pentru supravietuire. Stilul de viata si schimbarile atitudinale pot ajuta bolnavul sa faca fata mai bine cancerului, dar nu sunt prezentate ca o cura in sine pentru cancer.
|
